Acest articol va conține cuvinte precum: babă, rahat, chiar și căcat, matusalemică. Toți pacifiștii sau cei pentru protecția animalelor care cred că am ceva personal cu animalele în sine, sunt rugați să nu-l citească!
Ipoteză: avem una domnișoară stimabilă care la ora 8, 9 dimineață merge sistematic la sală și după caz la piață (deși unii n-ar zice) – Eu.
Problemă: Zi de zi în demersul ei către aceste două destinații este nevoită să facă un neîncetat slalom printre căcații câinilor de pe stradă.
Eu, ca o distinsă, în ultima carte de bune maniere citită (“Cu mănuși” – de Mihaela Nicola) am reținut un aspect esențial. Ca să nu pari gârbovită, alergată, cocoșată, pe stradă trebuie să îți menții spatele cât mai drept, imaginându-ți că porți în permanență pe cap o carte, sau că te admiri în vitrina unui magazin analizându-ți și corectându-ți mersul.
Păi voi credeți că eu pot face așa ceva!? Nu! Și „Nu!”, nu pentru că aș merge eu ca o împiedicată, ci pentru simplu’ fapt că în fiecare dimineață, stau să mă chiorăsc pe trotuar să nu calc în excrementele patrupedelor.
Și acum evident că o să aud vorbe precum „Da’ de ce crezi că numai babele au câini!?” Paranteză ( folosesc cuvântul „baba” pentru că mi se pare de-a dreptu’ reprezentativ pentru situația dată). Și în altă ordine de idei, la 8 dimineață ele sunt singurele care mișună pe stradă cu acest scop.
Mor, efectiv mor când le aud cu „Tineretul din ziua de azi…” Lasă-mă mamaie cu „tineretul”, îți dau e o pungă și te invit să încerci niște genoflexiuni, că cică fac bine la hernia de disc. Păi dăm lecții de moralitate, de bune maniere, da’ când ni se cacă javra ne uităm la el de parcă ne vine să-l premiem, că cine știe ce grozăvie a făcut.
O să trageți concluzii pripite unii din voi, la gandu’ că „Cine știe în ce cartier locuiești tu, la noi nu se întâmplă așa ceva!” Stați voi liniștiți că problema asta o am și când merg zi de zi la salon, pe Londra, care-i fix între Victoriei și Dorobanți (cică unde sunt fițe).
Așa că vă invit prietenește, stimabile doamne matusalemice, ce se presupune că ați fi mai înțelepte decât noi, ca în semn de pace, să fluturați o pungă albă pentru liniștea mea sufletească.
Notă de subsol: Nu am o problemă cu femeile în vârstă, nu am o problemă cu cânii, însă efectiv mă seacă ăștia care-și plimbă odraslele și nu strâng după ei. Și nu, chiar nu vreau să fiu zi de zi norocoasă la gandu’ „Măă…ce drăguț, iar am călcat într-un rahat de câine!”
