De ceva timp tot îmi propun să-mi îmbunătățesc cultura muzicală. Așa că din când în când, mai bifez pe ordinea de zi un concert fain, o operă, doar,doar se mai prinde ceva și de mine.
Azi primesc un mesaj, simplu și cald în care o dragă prietenă (și zic cu încredere prietenă că, deși o văd rar, ne e așa drag ori de câte ori ne revedem), care mă invită la un concert. (Și aici îmi permit să lărgesc paranteza. Cred eu că prieteniile astea ce se fac de la sine nu se contorizează în numărul de check-in-uri date pe săptămână, în selfie-uri la paharele de licori ,care mai de care, sau în pupincurisme exagerbate de amorul prezentării.
Prieteniile astea nu sunt condiționate, dar sunt necesare pt o stare de bine, că oamenii cu material sunt puțini, din fericire pentru aia care sunt, și nu se găsesc pe toate drumurile. Acestea fiind spuse pot încheia cu bine paranteza.)
Pornisem de la ideea că m-a invitat fata asta grozav de dragă mie, pe numele ei de Alexandra Bolozan, la un concert ce suna cam așa în descriere : cvartetul londonez condus de violonistul Alexander Bălănescu pregătește un spectacol audio/video complet, o călătorie unică în enigmaticul, dar atât de familiarul univers al Mariei Tănase.” Nu mi-a trebuit mai mult, mai ales că știam de la cine vine invitația, să zic un “Da” clar, de confirmare.
Și acum vă spun așa: Oameni buni, e al naibii de bine să simți că uneori stai la masă cu sufletul tău și îl hrănești. Încercați asta cât puteți de des. Bâlciurile astea cu nume de cluburi, la care eu am renunțat de ani buni, sunt lipitori pe suflet de tot ce poate fi crescut armonios. Poate nu ne-am născut toți cunoscători de artă, de cânt bun, de firi sensibile, dar toate astea se educa, se șlefuiesc, se învață.
Mergeți la concerte aparte, aplaudați cu nădejde oamenii ce merită să primească energie pentru a o da mai departe din scenă, alegeți un spectacol bun de teatru, de operă, de altceva… decât americanisme de comedii ieftine, bumti bumti în hale de “concerte” de muzică/zgomot electronic, fum, fițe, fară fond.
Sufletele se educă, sufletele se hrănesc, dar cel mai important….ele nu trebuie uitate! Se descompun, degradează, deteriorează profund în timp.
