Aseara am fost la ai mei cu fratele meu si la final “Pa pa”, eu grijulie cu lucrurile lui Vlad sa nu-si uite trusa de tuns….si altele, la mijocul drumului realizez ca mi-am uitat fix telefonul meu! Parca nu ma mai mira nimic la cate am pe cap si nici nu am incercat sa-mi explic cum de l-am uitat desi eram cu el in mana pana sa ies pe usa.
In ultimul timp am realizat ca nu are sens sa mai despic firul in patru “dar cum de am facut asta” sau “cum de n-am facut cealalta”, iau lucrurile fix din clipa in care sunt gandindu-ma ce pot face de acum in colo.
Asa ca zis si facut: o sun pe Cata, sora mea mai mica, pentru a o ruga ca maine cand pleaca la liceu sa-l ia cu ea, iar eu sa vin sa il iau din drum.
Suna simplu pana aici?! Ei da, intr-o lume in care depinzi asa mult de tehnologie totul abia acum incepe. Stabilim la ce ora aproximativ trece autobuzul cu care ea merge la liceu prin piata Victoriei, eu urmand sa fiu acolo. Dar in drum spre casa ma gandeam – Daca eu trebuie sa fiu acolo foooarte dimineata – adica undeva a la ora 7:00, cum o sa ma trezesc fara telefon?!
Stiu insa ca totul, dar totul ce tine de puterea noastra si de vointa noastra are legatura cu creierul nostru si cum noi ne setam actiunile. Asa ca aseara am adromit linistita cumva ca ma voi trezi si toata seara nu am visat decat cum cautam pe internet ora exacta.
Asa ca prima data cand m-am trezit eram ferm convinsa ca e 10:30 (desi nici nu-mi aduc aminte cand eu m-as fi putut trezi la o astfel de ora), dar in realitate era numai 5:11, apoi m-am trezit fix la 6:11 iar la final la 7 fara nush cat, suficient cat sa ajung la timp sa-mi iau telefonul.
Nu o sa va spun cat de ciudat ma simteam asteptand, cand a trecut primul autobuz si sora mea nu era in el – in mintea mea era numai ca m-am trezit mult prea tarziu sau ca am plecat asa. Apoi am intrebat o doamna cat e ceasul si i-am completat repede ca mi-am uitat telefonul acasa (sa nu ma creada o dubioasa) si am aflat ca era mult ma devreme decat credeam.
brainSo….per total super ciudata experienta insa clar cu un mesaj bine conturat. Noi suntem singurul motor pentru tot ce intreprindem si ce avem de facut. A trebuit sa ma trezesc la 7 fara ceva, creierul meu m-a trezit de doua ori pana la ora asta, ba mai mult eram si foarte odihnita. Asa ca totul e sa colaborezi cu creierul tau si sa-ti setezi actiunile! Restul e poveste!
