Daca v-a spus cineva ca e greu sa incepi un business, v-a mintit. Nu e greu, e fooooarte greu!
Cel mai greu va spun, nu e sa faci actele (pentru ca am sa va povestesc candva cum am facut toate astea singura cu destul de multa usurinta), nu e sa amenajezi, nu e sa iei legatura cu toti furnizorii, toate termenele si amanarile… ci FRICA, frica din noi e cea care te ajuta sa si inaintezi si cea care vei simti ca te sufoca.
Cineva spunea candva ca atunci cand ai un business la inceput e fix cum ai avea un bebelus care te trezeste din ora in ora. Pe mine uneori nu ma trezea, ci efectiv realizam ca e 4 …5 si eu tot nu dorm ca ma trezesc la 6, ca ma framanta gandul ca a mai trecut o zi si inca una.
Cel mai greu a fost sa decid in ce directie sa ma indrept, apoi zecile de telefoane sau mesaje prin care oamenii imi spuneau “Fa ceva!” ” Nu mai e atmosfera si nici locul pe care noi ii stiam cu tine!”, asta m-au determinat cel mai mult sa decid directia si mai ales cum sa fie locul.
Da, mi s-a “reprosat” si ca as face-o pentru Vladut, fratele meu. Unele promisiuni se tin si la 15 si la 20 si la 30 de ani. Vlad inca de cand eram copii si noi visam sa avem un salon al nostru ma ruga sa-l iau mereu cu mine. Orice ar fi! Eu nu promit lucruri decat in masura in care stiu ca ma tin de ele. Si asa a fost si cu asa. Ma gandeam ca orice as face trebuie sa “ii iau cu mine”. Si asta am avut-o si o sa o am mereu- grija pentru altii comparativ cu grija pentru mine.
Dar revenind , acum daca ar trebui sa ma intorc doua zile in urma, m-as gandit mult daca as mai face-o. Sau daca m-ai pune sa ma uit in urma la tot ce a fost, la toata nebunia…la cum ma trezeam si planificam si cum alergam, efectiv alergam cu bicicleta de colo-colo. Insa sentimentul de pace si liniste ca va fi bine este nemarginit.
1478568816402962
Nu va imaginati, pui pe hartie – chirie, cheltuieli si o mie dedetalii pe care intial nu le iei in calcul si realizezi ca esti un caz fericit sa nu aduci de acasa pt toate astea in prima luna. Marele meu plus este ca il am pe Vlad si clar cand iti e greu la inceput “al tau” nu iti cere. Si sigur vor mai fi luni in care nu vom “castiga” – insa stim ca venim zi de zi cu drag, ca nu ne uitam pe ceas – “Am intarziat un minut, oare voi fi taxat?”…si cel mai important ai libertatea sa fii ca om cu oamenii asa cum ai invatat acasa.
Bunica are 70 si….ceva de ani. Imi spune neincetat: “Sa fii buna cu angajatii tai, sa te preocupe mai mult daca ei au ce manca decat daca ai tu.” Sunt reguli simple pe care chiar daca nu le-am pus pe tapet le-am avut mereu in minte.
Si va mai spun ceva – vei intalni 10000 de oameni care vor sti “cei bine pentru tine”, iti vor livra retete de reusita, calcule amanuntite. Da…asculti-i insa nu va ghidati o clipa dupa asta. De ce?Pentru ca nimeni in afara de tine nu stie mai clar ce vrei sa faci, ce visezi si cum vrei sa arate. Daca vei lua o idee de colo, una de colo..si toti specialistii vor zugravi la visul tau o sa iasa un mare sac peticit de bune intentii.
Crezi a poti face un mare rahat cu mot ?- crede in el! Asta e secretul. Crede nebuneste in el! Ca pe langa tine se vor mai gasi 3 nebuni care sa creada la fel de mult ca e genial. Si spune-i povestea. Poveste e cea are ne salveaza, e care de care avem nevoie sa ne amintim pentru cand noua ne e greu si vrem sa ne incurajam. “Bai era un tip…si a crezut in nush ce… Si uite asa a luat viata! Asa tre’ sa cred si eu!”
“Crede” insa de care va tot vorbesc, nu e un fel de “Vreau un Porsche, vreau un Porsche!” si apoi sa ai pretentia cumva ca te vei trezi cu unul in fata blocului. Nu! Eu cand credeam ca efecticv ajung la margine, la capatul puterilor…atunci ma rugam cu cea mai mare credinta. Si ma gandeam neincetat ca in Biblie scrie “Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”
Stiti cat e un graunte de mustar?! Infim. Va dati seama cat ne e credinta pentru ceea ce cerem?! Si ori de cate ori credeam ca se va intampla, desi sansele erau aproape zero…chiar se intamplau lucruri a doua zi. Dar trebuie sa credeti, nu sa silabisiti niste cuvinte de ce ati vrea sau nu ati vrea. Si nu uitati..sa fiti multumitori si pentru incercari, si pentru zile mai putin rodnice in care nu o sa intelegeti de ce lucrurile nu se intampla cum vreti voi…
Cititi si recititi aceste randuri. Si va indem sa nu va ganditi o clipa “Da..dar sigur ea avea nu stiu cate cunostinte” sau “Sigur a avut ceva bani sa faca toate astea” – ganditi-va ce puteti face voi cu tot ce aveti, efectiv toate resursele – si aici ma refer la informatii, oameni etc. Eu mi-am pus pe hartie de pana sa incep cu cine as putea lua legatura sa ma ajute in orice. Oamenii se ajuta cu oameni.
Azi e prima zi in care te poti gandi mai mult la ce vrei sa faci si cum! Ia o foaie alba si incepe sa-ti notezi idei, salveaza imagini care te inspira, noteaza citate, replici ale oamenilor – tot ce crezi ca are legatura cu ce va fi. Usor, usor , imaginea ta despre ce va fi o sa prinda tot mai mult contur, pana o sa vina ziua cand va prinde si viata!
