Și după replica asta o sa vină încă două variante de replici “Bine că ai zis-o tu!” sau “Frumusețea înseamnă ceva diferit pentru fiecare!”.
Eu nu o să vă spun cum e cu varianta asta doi , în care o ardem filozofal “frumusețea vine din interior, frumusețea e trecătoare …bla bla si lista poate continua. Eu vă spun asta prin prisma unor tipare cumva stabilite de societate – buze cărnoase, dinți mari, nas usor ridicat in vânt si talie de viespe. Toate cele enumerate sunt detalii pe care, dacă te uiți , nu neapărat foarte atent, la mine nu le regăsești .
Am o gură mică , iar atunci cand stau foarte concentrată e si mai mică , dinți ajunsi intr-o forma decentă după 4 ani de aparat dentar, nas deloc artistico-suav si cutia toracică mare, cu şolduri la fel – ce niciodată nu m-ar “lăsa ” să am o talie de viespe. V-am convins?! Cu toate astea am trecut de mult peste perioada in care eram complexată – sau mult prea complexată de toate astea.
Şi ca să înțelegeți cum eram in etapa aia – daca cineva din familie sau de la job imi spuneau că sunt drăguță , nu mai mult, existau şanse să pufnesc in plâns sau sa ma enervez pentru că simțeam că sunt mințită şi îmi spun asta doar din complezență . Aveam şi o teorie aparte , cum că mă făceam plăcută prin felul meu de a fi si asta le dădea lor impresia că sunt o tipă drăguță . Atâta tot.
Apogeul a fost atunci când am hotărât să merg la un medic estetician. Si nu va imaginați că mergeam să il intreb dacă să-mi modific sânii sau nasul…sau mai ştiu eu, ce “se poarta”, ci pentru a-l intreba cât e de plauzibil să-mi scot două coaste, ca pe viitor să am o formă de clepsidră. Nu ştiu dacă vă imaginați că eu chiar credeam in asta ,deşi conștientizam că pare puțin la granița cu nebunia.
Si medicul acela, un bun specialist de altfel , a început să-mi “expună ” diferite cazuri lucrate de el ca la aprozar. Nas, sâni, gambe, fese, coapse, buze…totul ca pe niște exponate de muzeu. Fără prea multe cuvinte, priveam “defilarea”. Si discursul lui era unu cât se poate de “cu sens”. Dacă aş avea un complex destul de mare acum, pe care ii resimt zi de zi- să fac pasul atunci, pentru că apoi pierd etapa asta de “tinerețe ” nesimțindu-mă delicată , sau cu un plus de eleganță”. Toate cuvintele astea deja mă făceau să mă văd cu o frumusețe “naturală ” aparte.
Acum o să-mi ziceți – că sunt oameni ce sunt efectiv vizibil departe de un tipar de frumusețe si cu toate astea nu îsi fac atâtea probleme. Ei bine ,eu resimțeam din plin acest disconfort. Însă vizita la medicul ăsta m-a zdruncinat destul de tare. Deşi, poate in mod firesc ,aş fi ieşit pe uşă şi mi-aş fi făcut calculele, atât financiare ,cât mai ales pentru timpul de recuperare, în cazul meu nu a fost asa.
Mi-am dat seama că făcând asta fără niște argumente solide, cum ar fi dacă aş fi suferit niște cicatrici sau un accident şi operația avea mai mult rol reparator , altfel gestul meu era nedrept față de un Creator. Simțeam cum m-aş fi dus față în față cu un Dumnezeu ce a făcut intreaaaaga lume intr-un mod atât de minunat şi i-aş fi spus ” Ai făcut o treabă grozavă si cu mine când m-ai conceput, însă cred că mai fac eu niste retușuri !” Aşa că, atunci a fost un pact cu mine, că mă voi accepta aşa cum sunt.
Si da, nu sunt o femeie frumoasa prin prisma unui tipar al societatii. 90-60-90, piele alba, ochi mari si glezna fina nu sunt nici pe departe caracteristicile mele. Clar , sunt femei frumoase fizic pe lumea asta, eu nu sunt una din ele – Rea…list vorbind.
Insa cu siguranță sunt un amalgam de elemente unice in felul ăsta conceput, ce mă fac aparte. Si…cu toate astea, ştiu că voi întâlni cândva persoana aia pentru care gura mea mică, pielea mea, mâinile sau părul meu ,vor fi elemente pe care El le va vedea perfecte. Si-asta pentru că și eu o să cred la fel despre el ,indiferent cât de imperfect prin tiparul societății va fi, eu îl voi vedea frumos.
Și la final am sa va las cu unul din citatele mele favorite pentru a întelege putin din perceptia mea despre ce înseamna toate astea:
“Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc.”
