Stiu, am auzit cele mai ciudate variante si sincer chiar m-as bucura sa-mi scrieti si voi un comentariu cu ce v-ati dorit sa deveniti cand erati mici.
Si am sa va spun numai cateva exemple. Vladut, fratele meu cu care ma si ocup momentan de acest salon ( The Host’s House) voia sa se faca: “patron de fabrica de jucarii”, “vanzator de dulciuri”, “pictor de portrete” si la final “bucatar sau hairstylist”..si iata ca una i-a si iesit. Fif, voia sa aiba butoi de inghetata si sa vanda in sat, fratele ei George voia sa devina “cal sau tractor”, sora mea Catalina voia sa se faca “dansatoare sau coafeza” (nu i-a iesit nici una nici alta) :)), unchiul meu voia sa devina depanator de televizoare (pentru ca de fiecare data cand se strica televizorul in casa el era de vina) si tot asa…
Eu am vrut sa ma fac “vrajitoare” (dar din aia din desene animate care zbura pe matura) si apoi ca Samanta “vrajitoare la 16 ani” ca voiam sa se intample lucrurile pe loc, apoi prin liceu voiam “manager” (nici macar nu stiam ce insamna dar asta voiam) si mai apoi “gazda”.
De ce gazda si ce inseamna pentu mine asta? Imi plac nespus oamenii, imi place sa am grija de …grijile lor. Ori de cate ori cineva imi povesteste de ceva, de o situatie, problema..mi se pare ca o parte din grija lor mi-o lasa si mie “in grija” si sunt cumva responsabila pentru ea. Si apoi imi place sa fiu tare atanta la detalii. In familia mea, cand eram mica, duminica primeam uneori in vizita pe la noi alta familie si nu numai. Mama era neincetat preocupata de cum aranjeaza masa de ce aseaza pe masa. Pentru noi musafirul avea intaietate.
Mai apoi imi aduc aminte ca in casa bunicii din 4 camere, 2 erau dedicate musafirilor – odaia era cea in care dormeau numai musafirii daca ramaneau la noi peste noapte si in “antreu” se statea la masa, atunci cand afara nu era frumos si nu ne permitea vremea sa stam. In cele doua camera erau lucrurile cele mai bune din casa, cele mai bune perne, cele mai bune asternuturi, obiecte de decor. Practic noi asa am crescut in casa, ca musafirii sa fie musafiri.
Cand am venit la liceu, in casa matusii mele si cumva a doua mea mama, ea avea grija ca atunci cand aveam musafiri duminica sa roboteasca o zi intreaga inainte. Pe langa toata curatenia impecabila facuta, pregatirea mesei era de-a dreptul un prilej de grija sporita pentru cei ne calcau pragul.
Acum, ajunsa in fata unei alegeri de facut m-am gandit: “Ce stiu sa fac cel mai bine? Ce am fost invatata in casa familiei mele sa fac?” Clar “Sa fiu gazda!”
Bunica imi spune adesea: “Nu-ti lasa casa nematurata, niciodata nu stii cu cine vii acasa la intoarcere. Sa nu-ti fie rusine sa-ti calce cineva pragul.” Si noi in casa asa am invatat “Sa punem pe masa ce aveam mai bun pentru musafiri”.
Asa ca sintetizand imi dau seama ca toata grija mea pentru ceilalti, atentia la ce si-ar dori ei, ce program au, detaliile si povestile, diferenta dintre ce pot discuta, ce nu pot discuta – toate astea mi-au determinant alegerea de a sti ce sa fac mai departe. Musafirii vor sa fie rasfatati. Da, a fi “gazda” e de fapt un mod de slujire pentru musafiri. Si cred in continuare ca nu am o problema cu asta ba din contra.
Am spus-o si o repet. Ganditi-va zi si noapte la cate pasiuni aveti – din 3 daca puteti contura o idee de business din una sunteti fericiti. Credeti nebuneste in asta si spuneti-o tot mai des cu voce tare. Usor usor o sa aveti curajul sa o puneti si in aplicare. Sa fim seriosi, cine ar fi zis ca pot face un business numai la gandul ca-mi place sa aranjez masa, sau sa primesc oameni la mine si sa fiu inconjurata de ei. Maxim cineva ar fi putut sa-mi rada in nas si sa-mi spuna “Fa-te chelnerita!”
Asa ca pasiunea pentru scris online (convertita in ce inseamna azi Social media), bucuria de a face din cand in cand coafuri si totodata de a intelege si ce inseamna colorimetria, sau cateva tehnici de tuns cat sa pricep cu ce se mananca aceasta “desfasurare de forte din salon”, atentia catre “musafirii” care iti vin in vizita si bucuria de a impartasi povesti cu alti oameni faini au fost un mix pentru a face tot ce fac.
Si va mai spun ceva. In anul doi de facultate un profesor de informatica ne-a spus grav la inceputul unui curs. 7% din populatia lumii iti castiga traiul din “ce le face placere sa faca” si nu doar din ce “trebuie facut”. Mi s-a parut infiorator de trist si toata ziua aia m-am gandit “Cum fac sa fac parte din cei 7%?!”
Tu faci parte din cei 7%?! Si daca nu…cand ai de gand sa faci?!
Ce faci acum si ce-ti doreai copil fiind sa faci?!
