E 7:00 dimineață…duminică. Știu, cel puțin 3/4 din voi încă nu s-au întors de pe o parte pe alta, alții nici nu au terminat primul vis și unii poate că chiar acum se culcă.
Nu, nu sunt nebună! Nu m-am trezit chiar la 6 azi să scriu un articol. În momentul ăsta poate că în mod firesc (firesc pentru alții, nu pentru mine, evident) ar fi trebuit fiu departe, rulând spre vreo pârtie, plină de entuziasm fals și bună dispoziție forțată.
Dar nu, sunt la mine în pat, poate mai liniștită și împăcată cu mine că oricând.
Nu are nici cea mai mică importantă de ce nu mi-am mișcat fundul din pat azi, dar poate contează tot ce-aș putea face azi:142451838031650
– Aș putea să mă urc în primul tren să plec…la mare.Știu că acolo mă poate aștepta oricând una din cele mai dragi persoane din Univers.
– Aș putea să mă duc la biserică așa cum fac aproape duminică de duminică;
– Aș putea să mă văd cu Alex, cu care oricum nu reușesc să mă sincronizez de mai bine de o luna. Alex care până să îmi fac Blog mi-a zis de un infinit de ori “Femeie, când te văd ce scrii îmi vine să te pup pe frunte, dar când realizez că nu ai încă un Blog și le pui pe facebook îmi vine să-ți trag un pumn în nas!” Genial om!
– Aș putea să mă văd la cumpărături cu Fif, cel mai bun consilier vestimentari și nu numai.
– Aș putea să accept să mă văd măcar o data cu Sorin (Sorin, parcă îl cheamă), tipul care m-a acostat pe stradă acum ceva timp și care tot insistă să ne vedem, iar eu că o insensibilă tot îmi găsesc pretexte să îl amân.
– Aș putea să trec pe la “ai mei” că și așa nu am mai fost de ceva timp.
– Aș putea să mă gândesc la o persoană drăguță, să luăm masa la prânz.
– Și pe seară aș putea să merg așa hai hui la o piesă de teatru chiar dacă nu am bilet.
Și acum va întreb “Nu are sens de ce încă sunt în pat și nu în drum spre munte!?”
Și încheind apoteotic, mama mi-a spus cândva “A doua șansă nu există, e doar posibilitatea de a greși din nou!” Pam pam!
