Mă voi trezi dimineață, voi amâna alarma aia tâmpită de cel puțin trei ori, apoi voi fi nevoită să mă trezesc… papuci pufoși… duş cu miros de vanilie… mă întorc în cameră și el stă așaaa… într-un cot….se uită la mine și așteaptă să vin să-l sărut…. Încă mai sunt udă și iar sunt înfășurată în prosopul lui. Mă voi “încurca” de el toată dimineața prin casă. Off…poate ar trebui să ne luăm o casă mai mare….
Până una- alta, pregătesc ceva să mâncăm. Se uită la mine admirativ; știe că sărut mai bine decât gătesc și îi place atât de mult cu câtă minuțiozitate aranjez masa: fiecare lucrușor pare să aibă locul lui bine stabilit. Mă ajută să strâng masa si poate spăla el vasele azi.
Apoi va trebui să trec iar prin calvarul ăla cu alesul hainelor și asortatul lor. Știu că voi întârzia și azi, doar pentru că nu știu ce fel de cercei să-mi asortez la bluză, că nu mă hotărăsc dacă să-mi iau bluză sau cămașă, fustă sau pantaloni, o geantă mare sau îmi dau seama că m-am machiat fără să mă gândesc cu ce să mă îmbrac. El îmi spune că sunt frumoasă oricum…. Off..bărbații ăștia, nu de replica asta aveam nevoie acum!
El începe să se îmbrace: ciorapii, apoi cămașa… și, nu știu de ce, în timp ce eu îmi alungesc fiecare geană cu o precizie nebună, el se apucă să poarte o discuție cât se poate de serioasă despre criza mondială, încălzirea globală. Oricum, îl aprob din 2 în două minute, deși nu aud ce zice. Mă uit la el: e în cămașa și ciorapi și gesticulează?! Mda…pare convingător!
Evident că va fi gata cu cel puțin o jumătate de oră înaintea mea, iar eu voi fi gata “Imediat”, adică în traducere liberă,trebuie să văd unde îmi pun cheile, telefonul, portofelul, să-mi găsesc și un balsam de buze și poate că va fi necesar să-mi schimb și geanta.
Când voi ieși pe ușă, sigur voi avea ceva nervi și doar el va fi de vină. Ne salutăm și oricât de nervoasă aș fi, sărutul ăla mă face să uit de toate.
O să-mi dea mesaj să-mi spună că-i e dor de mine, dar e vineri,așa că la maxim 3 voi fi acasă. Când vine îmi aduce flori. Sigur vrea ceva și nu știe cum să înceapă. Stiu, vrea să plece cu băieții. Fac pe supărata.
Dacă vrea să plece,va trebui să-mi facă unghiile. Ador asta! Când stă și-mi pictează fiecare unghie… Stiu că va trebui să mi le șterg după, dar e interesant câtă concentrare pentru sarcina asta pe care o are de dus la bun sfârșit. O tratează ca peun test prin care nu trebuie să mă dezamăgească.
Eu rămân acasă; îmi place că voi putea să pregătesc ceva pentru cină: paste sau pizza. Poate fac și o prăjitură, o tartă sau doar clătite cu finetti și banane.
Nu vine foarte târziu, să nu mă supăr… eu citesc… el mă iubește…..
Dar în seara asta mă voi întoarce în patul meu. EU încă îl mai aștept. Patul meu e mare și eu dorm doar pe jumătate…