Cel mai plictisitor și de-a dreptu’ deranjant lucru e să le răspund unora la întrebarea “ De ce nu-mi răspunzi la mesaje?” sau “De ce nu vrei să vorbești cu mine?”
Pentru a scurta puțin firul epic există câteva motive simple și totodată clare:
Nu cred că discuția cu persoana respecitvă duce în ceva (prietenei, relație sau măcar amiciție cu sens).
Întrebările banale rămân întrebări banale: Ce mai faci?, Ce mai zici?, Cât stai acolo?, Cum a fost ziua ta? Mi se par un fel de căsnicie de 20 de ani în care rutina e la ea acasă
Persoana în cauza m-a enervat/deranjat cu ceva recet și modul de abordare ”Nici usturoi nu am mâncat nici gura nu-mi miroase” efectiv mă dezgustă
Uneori chiar nu am chef “de lume”.
Sau “Toate cele de mai sus”
