M-ai dus cu vorbe și îmbrățișări până la cer…și-apoi sărutul m-a legat mai sus ca de-un balon…pe-un nor..
Dar îți promit, că de uita-vei să mă înalți mai sus, sau să mă ți pe nor…voi chema norii, voi striga îngerii să mă dezlege…
Și te voi caută să-mi dai tot ce-ai promis…tot ce cuvintele n-au spus dar palmele mi-au desenat pe suflet…
Dar tu zâmbești…și-mi zici “Eu n-am plecat..sunt tot aici, tot lângă tine, tot cu respirații sacadate de trăiri intense….
Doar că secundele-s mai lungi și așteptările mai nesfârșite….”