M-am ocupat de un salon 3 ani si jumatate si dupa toata perioada asta am ajuns intr-o zi la lucru si am zis “Stop, eu ma retrag!”. Nu am calculat, nu mi-am facut 1000 de planuri inainte, nu am gandit prea mult schimbarea. Nu ma mai regaseam acolo si asta am simtit sa fac.
Credeti-ma, sentiment mai eliberator ca in primele zile nu exista.
Apoi am inceput sa ma gandesc ok…ce fac?! Incotro ma indrept, care va fi urmatoarea etapa? Secretul din punctul meu de vedere e sa te misti suficient de repede incat sa nu ti se faca frica. De ce frica?! Simplu: pentru ca va urma o perioada buna in care zi de zi te vei gandi “Nu produc, nu produc…ba mai mult, consum!”
Si in prima faza m-am vazut cu o multime de oameni, cu diferite experiente de antreprenoriat, cu idei care mai de care, fie ele de curaj sau schimbat mentalitati ce au scris inceputuri. Toate discutiile cu ei ma ajutau sa conturez mai bine ce am de facut.
Nici macar nu stiam in prima faza daca vreau sa fac salon. Apoi au urmat o multitudine de mesaje, si telefoane de la oameni ce m-au vazut in timp crescand care mi-au zis “Fa ceva! Noi am inteles ca atmosfera si vibe-ul era dat in mare parte de tine!” Si atunci am realizat ca am creat o asteptare in randul oamenilor pe care i-am cunoscut in cei 3 ani si jumatate, dar mai ales, faptul ca au inteles cat de important era tot ce stiam eu despre nevoile lor incercand de fiecare data sa-i surpind si sa le raspund cat mai promt si aproape de asteptari.
Ok…revin. Am hotarat – va fi salon, salon in care sa nu uit ca imi doresc sa fiu gazda! Si apoi a inceput nebunia – cauta spatiu, intocmeste actele, umbla dupa autorizatii, cauta mobilier, elemente de decor, ustensile, aparatura, oameni care sa ma ajute pentru amenajat, gandit logo, pagina de facebook, toate elementele pe care nu le vezi in prima faza – contractul de internet, apa, ceai, casa de marcat etc etc.
Sititi care e cea mai grea etapa?! Cea in care trebuie sa-ti invingi frica! Aveam zile in care mi-era frica efectiv sa ma trezesc si sa ma gandesc “Ce va mai urma?” Erau momente in care am zis “Renunt, de ce vreau toate astea?’ De ce nu ma duc….chiar la tara, stau acolo…cultiv legume, nu mai vreau oras, nu mai vreau presiunea societatii!”
Apoi intalnesti oameni care mai de care ce te “incurajeaza” prin temerile lor. Stiti ce trebuie sa faceti in momentul ala?! Sa ii ignorati! Efectiv! Trebuie sa credeti nebun in ce vreti sa faceti – NE-BUN! Scriam candva – ati vazut cati consultanti sau firme care stiu sa intocmeasca dosare pentru fonduri europene exista?! Ei practic sunt experti in “Cum sa faci un business sau cum sa obtii o finantare pentru el” si cu toate astea…ei nu au un business propriu. De ce?! Pentru ca nu au nici curajul si nici nebunia sa incerce, sa isi depaseasca frica de esec!
Am avut 15 zile la dispozitie sa amenajez tot – de la spart podea pentru a monta scafa de spalat pe cap, pana la adus scaunele de tuns, montat oglinda, blatul de lucru, canapele, pernele de la zona de asteptare…. toooot! Nebunie si extaz!
Credeti ca aveam timp in cele 15 zile sa ma mai gandesc ce fac?! Nu…aveam doua variante – sa merg inainte sau sa merg inainte! Si am continuat!
Azi sunt in a 3-a zi de la deschiderea oficiala si credeti-ma, mi-a scris asa multa lume si m-au vizitat atatia oameni faini ce au crezut in mine incat n-are cum sa nu fie bine!
