Citeste mama

Realista

Mă-mbata amestec de fum cu ceapă tăiată
Tu plângi, mămico?! Sau descânți tocana pe foc uitată
Azi sunt acasă…știu, nici eu nu știu cât stau
Dar te iubec aparte, chiar de nu știu să ți-o spun așa cum vreau

Acum însă mai stau…

E-o soba de vatră ce cântă povești
Tu mamă ascult-o că ea știe și de nopțile când tu nu ești…
Cât am sperat să-mi mi citești din carte
Să uit că nu mai sunt mică și că oamenii mari
Nu mai cred în povești cu zmei de mult uitate…

Leave a Reply

Next Post

Repetam, repetam pana ne reparam

De curând am fost cumva iar pusă să aleg. De fapt Nu, gresit spus. Nu am fost pusă ci efectiv era cumva momentul să stau deoparte eu cu mine și să realizez ce-i de făcut: de continuat sau de renunțat. Efectiv când simt că trebuie să găsesc undeva, de undeva […]